În general chisturile sunt o patologie frecvent întâlnită, fiind colecții lichidiene care pot afecta sânii, ovarele, tiroidă, ficatul, rinichii, etc.
Chistul ovarian reprezintă un “sac” cu lichid care se dezvoltă la nivelul unui ovar sau, uneori, la nivelul ambelor ovare. Majoritatea femeilor dezvoltă, de-a lungul vieții, chisturi la nivelul ovarelor, deseori asimptomatice, de care nici nu știu sau află întâmplător cu ocazia unei evaluări ginecologice de rutină. Majoritatea sunt chisturi funcționale, care apar în mod natural și care dispar de la sine fără niciun tratament, de regulă în 1-3 luni.
Există însă și chisturi patologice, “tumorale” – formațiuni lichidiene persistente care nu mai dispar nici spontan și nici cu tratament; acestea, la rândul lor, pot fi benigne (necanceroase), border-line (adică de graniță cu cancerul ovarian) sau maligne (canceroase).
Cu alte cuvinte, sub termenul general de chist ovarian, se poate ascunde în realitate o largă varietate de formațiuni ovariene, de la cele mai simple, funcționale, până la cele mai grave, canceroase.
Există două mari categorii de chisturi ovariene:
Foarte frecvent în practică medicală, la nivelul ovarelor, pot să apară formațiuni chistice în cadrul unei alte afecțiuni – endometrioză; aceasta este o boală caracteristică femeii, în care țesutul endometrial (pătură celulară care tapetează uterul pe interior) se dezvoltă în afară cavitații uterine, cel mai frecvent la nivelul trompelor și al ovarelor unde poate da naștere unor chisturi particulare numite endometrioame (chisturi endometriozice).
Ovarele sunt organe pereche localizate lateral de uter și fac parte din sistemul reproductiv feminin;
În condițiile în care evoluția foliculilor ovarieni este anormală pot să apară chisturi ovariene funcționale; sunt două tipuri: chistul folicular și chistul de corp galben.
Atât în perioada hormonal activă cât și la menopauza pot să apară chisturi ovariene patologice prin creșterea anormală a unor celule care fac parte din structura normală a ovarelor: fie de la nivelul celulelor care acoperă suprafața ovarului , fie din acele celule care sunt implicate în producerea ovulelor și a hormonilor sexuali feminini sau din celulele embrionare.
De cele mai multe ori aceste formațiuni chistice sunt benigne (necanceroase), dar pot fi uneori și canceroase; aceste chisturi nu dispar nici spontan și nici cu tratamente medicamentoase.
Cele mai frecvente chisturi patologice întâlnite în practică medicală sunt:
Conduita medicală variază foarte mult și este particularizată pentru fiecare caz în parte; în general ține cont de:
La pacientele tinere, cu chisturi ovariene de mici dimensiuni și ecostructură tipic benignă, asimptomatice sau cu simptome minore, cea mai frecventă conduită medicală este monitorizarea: reevaluarea ecografică periodică la intervale scurte; în cazul în care este vorba despre chisturi funcționale medicul va constată la vizitele următoare dispariția completă a chistului. Dimpotrivă dacă chistul persistă, crește în dimensiuni poate fi necesară intervenția chirurgicală minim invazivă (laparoscopică)
Uneori intervenția chirurgicală reprezintă singura soluție terapeutică; poate fi minim invazivă (laparoscopică) sau clasică (incizie la nivelul peretelui abdominal) și, în cazul complicațiilor (ruptură cu hemoragie internă, torsiune), poate avea caracter de urgență.
În general intervenția chirurgicală se impune:
Multe dintre chisturi sunt asimptomatice sau determină simptome neglijabile; mai mult, cancerul de ovar, din păcate, nu are simptome specifice. Frecvent cancerul de ovar evoluează asimptomatic, iar în stadii avansate, când încep să apară o serie de manifestări clinice, acestea sunt nespecifice, uneori discrete, de tip digestiv.
De aceea este indicat ca toate femeile, indiferent de vârstă, să se prezinte periodic la medicul ginecolog pentru evaluări de rutină care trebuie să includă obligatoriu și ecografia transvaginală; cu atât mai mult dacă pacientele sunt simptomatice sau se află în perioada de premenopauză sau menopauza.