Laparoscopia diagnostică și operatorie
Laparoscopia este o intervenție chirurgicală minim invazivă care permite accesul în cavitatea abdominală și în pelvis prin intermediul unor incizii foarte mici (de câțiva milimetri) fără a mai efectua o incizie largă la nivelul peretelui abdominal anterior (așa cum se întâmplă în chirurgica deschisă, “clasică”).
Este o operație videoasistată: medicul utilizează în cadrul intervenției laparoscopul (un tub optic subțire care este conectat la o sursa de lumina și la o cameră video) care se introduce în abdomen și permite urmărirea în timp real, pe un monitor, a imaginilor din abdomen și pelvis.
Laparoscopia are largi utilizări în ginecologie, urologie, chirurgia digestivă. Pentru noi, ginecologii, laparoscopia este o procedură foarte prețioasă în practica de zi cu zi, fiind utilă atât pentru a diagnostica o serie de afecțiuni specifice ale aparatului genital feminin cât și pentru a trata aceste boli printr-o metodă modernă, minim invazivă.
CÂND ESTE NECESARĂ EFECTUAREA UNEI OPERAȚII, INTERVENȚIA PE CALE LAPAROSCOPICĂ ESTE TOTDEAUNA PRIMA OPȚIUNE PENTRU ECHIPA DR. JUMUGA
Care sunt avantajele chirurgiei laparoscopice
- Traumatizare mai mică a peretelui abdominal;
- Este o chirurgie estetică – absența cicatricilor sau cicatrici foarte mici și discrete;
- Necesită o perioadă mai scurtă de spitalizare;
- Sângerarea intraoperatorie sau postoperatorie este mai mică;
- Durerile postoperatorii sunt mai reduse;
- Riscul de aderențe după intervenție este mai mic;
- Recuperarea postoperatorie este mai rapidă.
Care sunt indicațiile laparoscopiei ginecologice?
Chirurgia laparoscopica poate fi utilizată în ginecologie atât în scop diagnostic cât și terapeutic (operator).
Investigarea diferitelor afecțiuni sau simptome din sfera ginecologică începe cu un consult clinic ginecologic, analize locale (Pap test, ex bacteriologic, etc), ecografie transvaginală; uneori se poate apela la RMN sau CT abdominopelvin; sunt situații în practica ginecologică în care confirmarea cu certitudine a diagnosticului necesită laparoscopia. Astfel aceasta poate fi utila din punct de vedere diagnostic în următoarele situații:
- Endometrioza – este o afecțiune frecventă în care insule de endometru (pătură celulară care tapetează pe interior uterul) se dezvolta în afara uterului, la nivel abdominal; asociază frecvent dureri abdominale, dureri menstruale, infertilitate;
- Fibroamele uterine – formațiuni benigne dezvoltate la nivelul peretelui uterin; de regulă diagnosticul poate fi ușor stabilit imagistic, laparoscopia fiind mai importantă în tratament;
- Chisturile ovariene – formațiuni lichidiene foarte frecvente, deseori benigne, dezvoltate la nivelul ovarelor;
- Sarcina extrauterină – sarcina care se implantează și eventual evoluează în afara cavitații uterine; cel mai frecvent se localizează la nivelul trompelor;
- Hidrosalpinx – trompa obstruată în porțiunea terminală, dilatată și plină cu lichid;
- Infertilitatea – laparoscopia este o procedură de explorare foarte importantă în cazul cuplului infertil mai ales daca suspectăm asocierea cu endometrioză sau obstrucția (“înfundarea”) trompelor;
- Boala inflamatorie pelvină – infecția bacteriană a aparatului genital înalt (uter, trompe, ovare);
- Sindromul algic pelvin cronic – alături de celelalte metode diagnostice, laparoscopia este foarte valoroasă în evaluarea pacientelor care acuză dureri abdominopelvine cronice, persistente , de cauză neprecizată;
- Cancerul ovarian.
Pe lângă rolul diagnostic, laparoscopia are o valoare deosebită și din punct de vedere terapeutic; astfel putem utiliza cu succes chirurgia laparoscopică ginecologică în următoarele cazuri:
- Chistectomia ovariană – extirparea chisturilor ovariene;
- Ovarectomia – extirparea ovarelor în scop de hormonosupresie (la unele paciente diagnosticate cu cancer la sân);
- Salpingectomia – excizia parțială sau completă a trompei uterine (tratarea sarcinii extrauterine, hidrosalpinx voluminos, etc);
- Sterilizarea chirurgicală – “legarea” trompelor în scop contraceptiv;
- Anexectomia – îndepărtarea trompei împreună cu ovarul;
- Miomectomia – extirparea fibroamelor uterine;
- Histerectomia – îndepărtarea uterului;
- Extirparea țesutului endometriozic;
- Visceroliza – îndepărtarea aderențelor de la nivel pelvin rezultate în urma unor infecții, asociate endometriozei sau operațiilor anterioare;
- Poate fi utilizata în stadializarea și tratarea unor cancere ginecologice.
ECHIPĂ SUPRASPECIALIZATĂ ÎN CHIRURGIA GINECOLOGICĂ LAPAROSCOPICĂ
Ce presupune laparoscopia
Chirurgia laparoscopică are câteva principii de bază :
- Crearea unei camere de lucru la nivelul abdomenului – se realizează în majoritatea cazurilor prin insuflare intraabdominală de CO2 la o anumită presiune, determinând astfel distensia cavitații abdominale;
- Efectuarea unor incizii cutanate foarte mici (5-10 mm) prin care se introduc trocarele (“cilindri” speciali care se poziționează la nivelul peretelui abdominal anterior); prin intermediul lor se vor introduce în abdomen instrumentele de lucru; numărul și localizarea lor diferă în funcție de amploarea intervenției;
- În general în laparoscopia ginecologică se realizează o incizie de 10 mm la nivelul ombilicului pe unde realizam insuflarea cu CO2 și pe unde introducem ulterior laparoscopul (endoscopul cuplat la o sursă de lumină și la camera video) care permite vizualizarea pe ecranul monitorului a organelor intraabdominale;
- Suplimentar, în funcție de scopul și amploarea intervenției, putem efectua incizii suplimentare de 5-10 mm la nivelul etajului abdominal inferior pentru a putea introduce în abdomen diferite instrumente (pense, foarfeci, aspirator, etc)
Cum decurge intervenția laparoscopică?
- Este necesară spitalizarea;
- Pacienta se prezintă pentru internare în cursul dimineții fără să consume alimente sau lichide, cu o serie de analize preoperatorii;
- Este necesar un consult preanestezic – efectuat de către medicul anestezist pentru a stabili eventualele riscuri dar și pentru a discuta cu pacienta despre tipul de anestezie;
- Este necesară profilaxia complicațiilor tromboembolice și antibioticoprofilaxia;
- Intervenția se realizează în aceeași zi, sub anestezie general;
- Se montează sonda urinară;
- Ginecologul efectuează o incizie de aproximativ 10 mm la nivelul ombilicului, utilă pentru insuflarea intraabdominală de CO2 pentru a crea camera de lucru, după care, prin aceeași incizie, introduce laparoscopul în cavitatea abdominală; astfel, din acest moment, medicul va putea urmări pe ecranul monitorului toți timpii operației;
- Se realizează o inspecție succesivă a întregului abdomen și a pelvisului;
- Dacă laparoscopia se efectuează în scop terapeutic, medicul va realiza încă 2-3 incizii (de regulă de 5 mm) în etajul abdominal inferior pentru a poziționa așa-numitele trocare de lucru (prin care se introduc instrumentele necesare desfășurării operației);
- După ce se încheie intervenția chirugicală se va realiza o noua inspecție abdominopelvină, se va controla hemostaza, se va efectua toaleta cavitații abdominale și, deseori, în funcție de intervenție, se va plasa la nivelul pelvisului un tub de drenaj;
- Se scot trocarele, se evacuează CO2, se suturează inciziile cutanate.
SUNTEM ANTRENAȚI ÎN CHIRURGIA LAPAROSCOPICĂ. ORI DE CATE ORI ESTE POSIBIL, ABORDĂM LAPAROSCOPIC TOATE TIPURILE DE INTERVENȚII CHIRURGICALE GINECOLOGICE.
Care este evoluția după laparoscopie?
- Pacientele vor fi monitorizate inițial în departamentul de ATI, apoi la rezervă;
- Imediat după operație pacientele pot fi mai dezorientate, mai “amețite” și pot prezenta în mod variabil greață sau chiar vărsături; sunt efectele secundare obișnuite ale anesteziei care trec destul de repede;
- De asemenea, pentru câteva zile, pacientele pot acuza dureri moderate la nivelul inciziilor abdominale (dacă este cazul se pot administra analgezice);
- Uneori, datorită insuflării intraabdominale de CO2, pacientele pot acuza dureri în umăr;
- Toate aceste simptome posibile descrise anterior nu trebuie să îngrijoreze pacienta, ele fac parte din evoluția normală postoperatorie;
- De cele mai multe ori, perioada de spitalizare este scurtă, pacientele fiind externate, în funcție de tipul de laparoscopie, în 24-48 ore postoperator;
- Recuperarea postoperatorie este în general foarte rapidă, de sub 1 săptămână în cazul laparoscopiei diagnostice, respectiv de 1-2 săptămâni pentru celelalte tipuri de operații.
Care sunt riscurile chirurgiei laparoscopice?
Deși este o intervenție chirurgicală minim invazivă, laparoscopia nu este lipsită de riscuri. Dincolo de efectele secundare/complicațiile legate de anestezie, chirurgia laparoscopică poate să asocieze o serie de riscuri:
- Pot să apară leziuni ale diferitelor organe – vezica urinară, uretere, intestin, leziuni vasculare; aceste leziuni pot să apară în special în faza inițială “oarbă” a laparoscopiei sau în cazurile dificile;
- Conversia la intervenție deschisă (“clasică”) – uneori poate fi necesară oprirea intervenției laparoscopice și trecerea la intervenție deschisă (cazuri foarte dificile, complicații); orice intervenție laparoscopică are acest risc;
- Tromboza venoasă, tromboembolismul pulmonar – formarea de cheaguri în venele profunde ale membrelor inferioare sau la nivel pulmonar
- Embolia gazoasă – pătrunderea de CO2 în sistemul circulator – este de asemenea o complicație rară;
- Infecții la nivelul inciziilor peretelui abdominal/ infecții intraabdominale – sunt complicații mai rare în comparație cu chirurgia deschisă;
- Hernierea intestinului prin inciziile de acces de la nivelul peretelui abdominal – este o complicație rară în practica medicală.
Aveți nevoie de evaluare genitomamară?
Aveți o problemă de sănătate și vă doriți cea mai bună conduită? Sunteți nesigură de diagnosticele anterioare și aveți nevoie de second opinion?
ECHIPA DR. JUMUGA VĂ STĂ LA DISPOZIȚIE!
CU SIGURANȚĂ, CU CALM, CU PROFESIONALISM
Programați un consult:
