Miomectomia histeroscopică (operația pentru fibrom pe cale histeroscopica)
Ce este fibromul uterin?
Fibromul uterin este cea mai frecventă tumoră benignă (necanceroasă) diagnosticată la femeie; reprezintă o proliferare anormală a fibrelor musculare de la nivelul peretelui uterin, în strânsă dependență cu hormonii sexuali feminini. Cauza este necunoscută. Multe dintre pacientele diagnosticate cu fibroame uterine nu au niciun fel de acuze; cu toate acestea o proporție importantă dintre paciente vor deveni simptomatice și vor dezvolta complicații, uneori cu caracter de urgență.
Ce este fibromul submucos?
În funcție de relația cu peretele uterin, fibroamele pot fi:
- subseroase (dacă se dezvoltă predominant în afara uterului),
- intramurale (dacă se dezvoltă în grosimea peretelui uterin)
- submucoase (dacă se dezvoltă predominant în cavitatea uterină).
Ce riscuri se asociază cu fibromul submucos?
Fibroamele uterine dezvoltate în cavitatea uterină sunt cele mai predispuse să genereze complicații.
- Hemoragia – este cea mai frecventă și redutabilă complicație; apare chiar și în cazul fibroamelor de mici dimensiuni; este capricioasă, deseori abundentă și îmbracă frecvent caracter de urgență;
- Infertilitatea;
- Pierderea sarcinii;
- Dureri abdominale inferioare, crampe abdominale.
Ce este histeroscopia?
Histeroscopia este o tehnică endoscopică prin care putem explora canalul cervical și interiorul cavitații uterine în scop diagnostic; de asemenea este o cale de abord chirurgical modern, minim invaziv, prin care putem rezolva o serie de afecțiuni uterine, inclusiv fibroamele dezvoltate submucos.
MAJORITATEA FIBROAMELOR DEZVOLTATE ÎN CAVITATEA UTERINĂ AU INDICAȚIE CHIRURGICALĂ!
Când se indică miomectomia histeroscopică?
Fibroamele submucoase generează frecvent complicații astfel încât chiar și la pacientele încă asimptomatice se recomandă îndepărtarea chirurgicală a acestora; cu atât mai mult în cazul pacientelor simptomatice (sângerări, dureri abdominale, infertilitate, pierderi de sarcini). Mai mult, cu cât dimensiunile fibromului sunt mai mici, cu atât mai mult se va putea apela la chirurgie minim invazivă (histeroscopie) iar intervenția va dura mai puțin, cu riscuri proporțional mai scăzute.
Îndepărtarea fibroamelor pe cale histeroscopică este posibilă doar în cazul formațiunilor localizate complet/în cea mai mare parte în cavitatea uterină.
Care sunt avantajele miomectomiei histeroscopice?
- Este o intervenție minim invazivă, endosopică (nu se realizează practic nicio incizie chirurgicală, abordul chirurgical fiind prin vagin);
- Necesită frecvent spitalizare de scurtă durată (uzual pacienta este externată în aceeași zi);
- Riscurile asociate intervenției sunt în general rare (1-3%);
- Reinserție socioprofesională rapidă;
- Îmbunătățirea rapidă a calității vieții – normalizarea menstrelor, dispariția durerii, crearea condițiilor optime pentru obținerea unei sarcini, etc.
Ce riscuri implică operația?
Deși sunt rare, totuși pot fi riscuri asociate miomectomiei. Acestea sunt cu atât mai importante cu cât fibromul este mai voluminos, cu cât este localizat mai profund în peretele uterin, respectiv, cu cât durata intervenției este mai mare. Cele mai importante riscuri asociate:
- Hemoragia – sângerare masivă în timpul intervenției sau post intervenție; uzual intervenția asociază sângerare redusă atât în timpul intervenției cât și post intervenție, în zilele următoare; foarte rar aceasta este semnificativă (și, de regulă, se întâmplă în timpul procedurii și rar după încheierea acesteia);
- Perforația –este un risc comun pentru toate procedurile endouterine; și histeroscopia asociază un risc scăzut de perforație a peretelui uterin;
- Intravazarea lichidului de distensie uterină în sistemul circulator – asociată cu intervențiile de lungă durată;
- Endometrita postoperatorie – complicațiile infecțioase posthisteroscopie sunt totuși rare;
- Sinechia uterină – crearea de aderențe intrauterine postoperator – pot să apară în special în cazurile cu formațiuni mari, cu rezecții extinse.
CHIRURGIA GINECOLOGICĂ MINIM INVAZIVĂ FACE PARTE DIN PRACTICA NOASTRĂ DE ZI CU ZI.
Care sunt pașii de urmat?
- Evaluarea preoperatorie a pacientei – în vederea intervenției, pacienta este evaluată complet ginecologic incluzând consult clinic, analize locale (Pap test, ex secreție vaginală, testare pentru Chlamydia), ecografie transvaginală precum și analize uzuale de laborator.
- Momentul optim al intervenției – imediat după încheierea menstrei.
- Intervenția presupune spitalizare de scurtă durată – pacienta se prezintă în cursul dimineții fără să consume lichide sau alimente, cu dosarul medical complet. În aceeași zi, după discuția cu medicul ginecolog curant/ cu medicul anestezist, se desfășoară intervenția.
- Procedura chirurgicală se realizează în blocul operator, sub anestezie generală.
- Tehnic se realizează dilatația canalului cervical după care se pătrunde în cavitatea uterină cu histeroscopul (rezectoscopul); după inspecție se trece la efectuarea miomectomiei (fibromul uterin este excizat progresiv prin morcelare), fragmentele extrase fiind trimise către anatomie patologică. De regulă, intervenția se efectuează complet într-o singură ședință operatorie; rareori, când sunt fibroame foarte mari, cu intervenții laborioase, de durată, este necesar ca pacienta să revină ulterior pentru a finaliza miomectomia în timpul 2.
- La finalul intervenției se inspectează complet cavitatea uterină, se controlează hemostaza.
Care este evoluția postoperatorie?
- Evoluția postoperatorie este una foarte bună; este comună sângerarea pe cale vaginală, în cantitate redusă, care poate persista în zilele următoare; de asemenea pacientele acuză dureri ușoare la nivel pelvin (de regulă nu necesită tratament antialgic);
- Pacienta este monitorizată postoperator în secția ATI/ la rezervă; de regulă, în procedurile standard, pacienta se recuperează foarte rapid și este externată în aceeași zi ; în cazul procedurilor laborioase, de durată, pacienta poate să rămână internată 24 ore, fiind externată a doua zi, în cursul dimineții.
- Practic, pacienta revine rapid la obiceiurile cotidiene; își poate relua rapid activitatea profesională, poate să practice sport, nu are restricții alimentare, etc; își poate relua viața sexuală după 1-2 săptămâni.
- Revine la control aproximativ la o lună după operație.
- După 3 luni de la intervenție, pacienta poate să obțină o sarcină.