Tehnica ganglionului santinelă în cancerul mamar

De ce este important să cunoaștem statusul ganglionilor limfatici axilari?

Statusul ganglionilor limfatici axilari reprezintă cel mai important factor prognostic care condiționează aplicarea tratamentului corect în cancerul la sân; de aceea  este foarte important să stabilim precis dacă ganglionii limfatici axilari sunt sănătoși (N0) sau sunt afectați de boală (N+).

Evaluarea clinică și imagistică a axilei  oferă o serie de informații  orientative despre starea ganglionilor limfatici axilari, dar nu poate stabili concret dacă sunt sănătoși (negativi) sau transformați canceros (pozitivi).

Cum stabilim precis care este statusul ganglionilor limfatici axilari?

În prezent acest lucru este posibil  prin stadializarea chirurgicală a axilei; există 2 variante tehnice:

• Biopsia ganglionului santinelă (SLNB) – procedeu minim invaziv preferat în toate cazurile în care are indicație; presupune excizia limitată a unui grup restrâns de ganglioni  axilari (în medie 1-2-3 ganglioni);
• Limfodisectia axilară (ALND) – presupune excizia largă a țesutului limfogrăsos axilar corespunzător stațiilor ganglionare I și II; este rezervată situațiilor în care tehnica ganglionului santinelă este contraindicată sau nu se poate aplica.

Ce este ganglionul santinelă?

Ganglionul santinelă este primul ganglion limfatic în care drenează direct tumora canceroasă de la nivelul sânului. Abia după ce acest ganglion este invadat, celulele canceroase trec mai departe și pot afecta variabil și restul ganglionilor limfatici.

Pe baza acestui concept s-a dezvoltat tehnica ganglionului santinelă: practic dacă identificăm și biopsiem acest prim ganglion vom ști dacă este cazul să excizăm și restul ganglionilor limfatici axilari.

Există mai multe variante de identificare a ganglionului santinelă; cea mai utilizată în practica medicală este limfoscintigrafia. Se realizează în serviciul de medicină nucleară și are la bază injectarea peritumorală a unui radioizotop (99mTc-nanocoloid) care migrează la nivelul ganglionului santinelă.

Când se indică tehnica ganglionului santinelă?

De ce ganglion santinelă?

În stadiile precoce de cancer la sân, frecvent, ganglionii axilari sunt negativi (adică sănătoși), motiv pentru care excizia lor sistematică este nenecesară. De asemenea, limfodisectia axilară extensivă se asociază cu o serie de efecte secundare: dureri postoperatorii, tulburări senzoriale la nivelul brațului, dificultăți de mobilizare ale membrului superior, limfedem. Din aceste motive, în chirurgia modernă, aplicăm tehnica ganglionului santinelă. Astfel:

• vom minimiza efectele secundare ale limfadenectomiei axilare;
• vom evita limfodisecția axilară extensivă în cazurile în care nu este necesară.

Care sunt pașii de urmat?

• Biopsia ganglionului santinelă se realizează în regim de spitalizare. Deși poate fi o procedură chirurgicală de sine stătătoare, de cele mai multe ori este asociată cu chirurgia tumorii mamare (fie chirurgie conservatoare, fie mastectomie);
• Pacienta se prezintă în cursul dimineții cu dosarul medical complet, inclusiv cu analizele de laborator preoperatorii, fără să consume lichide sau alimente;
• Este necesară injectarea radiotrasorului preoperator în cadrul serviciului de medicină nucleară;
• Pacienta este reevaluată înaintea intervenției de către medicul operator, respectiv de către medicul anestezist;
• Operația se efectuează în aceeași zi, sub anestezie generală;
• Tehnic intervenția chirurgicală presupune o incizie mică la nivel axilar, se identifică ganglionul santinelă intraoperator cu ajutorul unei probe speciale – gamma finder, se excizează și se trimite la examen anatomopatologic extemporaneu (intraoperator).  Dacă se dovedește că  ganglionul  santinelă este necanceros atunci operația la nivel axilar se încheie; în caz contrar operația continuă cu limfodisecția axilară (se îndepărtează și restul ganglionilor care se trimit la examen anatomopatologic definitiv); asociat biopsiei ganglionului santinelă la nivelul sânului se aplică tratamentul potrivit cazului – de regulă lumpectomie (excizie limitată) și, mai rar, mastectomie;
• După operație pacienta este monitorizată inițial în secția ATI apoi la rezervă. În general, evoluția postoperatorie este  foarte bună; de regulă nu este o operație dureroasă; pacienta se mobilizează foarte rapid; progresiv își reia toate obiceiurile de zi cu zi;
• La 24-36 ore de regulă pacienta este externată cu o serie de recomandări;
• Pacienta va reveni la control pentru a monitoriza evoluția postoperatorie;
• De asemenea pacienta va reveni la control cu rezultatul anatomopatologic definitiv.