FIBROMUL UTERIN

Fibromul uterin

Fibromul uterin este o formațiune tumorală benignă, dezvoltată din peretele muscular al uterului (organ cavitar feminin situat la nivelul pelvisului unde se dezvoltă sarcina). Cunoscut și sub denumirea de miom, fibromiom sau leiomiom, fibromul uterin are în componența sa fibre musculare netede, țesut conjunctiv și vase de sânge. Macroscopic, se prezintă ca o formațiune rotundă, de culoare albă, consistență fermă și are dimensiuni variate , de la câțiva milimetri până la zeci de centimetri; frecvent la nivelul uterului sunt prezente concomitent mai multe fibroame.

Este cea mai frecventă formațiune tumorală necanceroasă apărută la femei:

afectează până la 70% dintre femeile aflate în perioada fertilă, inclusiv gravidele
are incidență maximă înaintea instalării menopauzei
în majoritatea cazurilor este asimptomatică

Care sunt cauzele și factorii de risc în fibromul uterin?

Fibroamele uterine sunt formațiuni hormonal dependente (adică se dezvoltă în strânsă relație cu hormonii sexuali feminini – estrogenii și progesteronul ); astfel, aceste formațiuni apar în perioada hormonal activă (adică din momentul instalării primei menstruații și până la instalarea menopauzei) și au tendința să involueze la menopauză.

Urmatorii factori de risc au fost incriminați în apariția și dezvoltarea fibroamelor uterine:

Ereditatea (predispoziția familială) – frecvent pacientele pe care le diagnosticam cu fibroame uterine ne relatează cazuri similare în istoricul familial (la mamă, la bunici, etc).
Greutatea peste limitele normale – persoanele supraponderale sau cu obezitate au risc mai mare să dezvolte fibroame uterine.
Terapia hormonală.
Sindromul ovarelor micropolichistice.
Menarha precoce (apariția menstruației la o vârstă foarte fragedă).
Menopauza instalată tardiv.
Rasa afro-americană – fibromul uterin este întâlnit mai frecvent în cazul femeilor care fac parte din populația de culoare.

Cum se clasifică fibroamele uterine?

Fibroamele se pot clasifica în funcție de localizare astfel:

Fibroamele corpului uterin – sunt cele mai frecvente; pot apărea sub forma unei tumori unice, uneori voluminoasă, dar și sub formă de tumori multiple, de dimensiuni variate, ce pot conduce, în timp, la deformarea suprafeței uterine;
Fibroamele cervicoistmice – uneori fibroamele se pot localiza în partea de jos a uterului (la nivelul istmului sau a colului uterin) ; atunci când evoluează în lateral, către parametre, pot duce la compresia ureterelor;
Fibroamele intraligamentare – mai rar fibromul se poate dezvolta complet în afara uterului, lateral de acesta;
Fibroamele ovariene – sunt rare; sunt situații când fibromul se dezvoltă la nivelul ovarului.

În funcție de relația cu peretele uterin, fibroamele sunt împărțite în 3 mari categorii:

fibroamele uterine submucoase – cu localizare parțială sau completă în interiorul cavității uterine. Sunt cele mai predispuse la complicații hemoragice. Uneori au aspect pediculat ( în timp acestea se pot exterioriza în timpul contracțiilor uterine la nivelul vaginului).
fibroamele uterine intramurale – sunt localizate în grosimea peretelui uterin; pe măsură ce cresc însă, ele vor evolua predominant fie către cavitatea uterină , fie către exterior, deformând suprafața uterului.
fibroamele uterine subseroase – sunt localizate pe suprafața uterului, imediat sub foița peritoneală; deformează conturul uterin. Uneori pot fi voluminoase și asimptomatice. În unele cazuri sunt pediculate – au relație cu uterul printr-un pedicul vascular foarte subțire (au risc de torsiune cu necroza fibromului și dureri abdominale acute).

Cum se manifestă fibromul uterin?

De cele mai multe ori fibroamele uterine sunt asimptomatice pentru o lungă perioada de timp, fiind descoperite întâmplător, în timpul controlului ginecologic de rutină. Cu toate acestea, în timp, multe paciente devin simptomatice (de la acuze ușoare până la complicații uneori severe, cu caracter acut).

Cele mai comune manifestări clinice ale fibroamelor uterine sunt :

hemoragiile uterine (menoragii, metroragii)- menstruația este prelungită, abundentă sau poate apărea de mai multe ori pe lună;
senzația de presiune în regiunea pelvină (în cazul prezenței fibroamelor voluminoase);
durerea în regiunea pelvină (apare în special în cazul fibroamelor voluminoase, cu complicații precum torsiune, necroză);
dismenorea (durere în prioada menstruală);
dispareunia (durere la contactul sexual);
polakiurie – urinări frecvente (apare în cazul compresiunii la nivelul vezicii urinare);
constipație, meteorism abdominal – apar din cauza sindromului de compresiune la nivel intestinal;
îngreunează /împiedică apariția sarcinii (poate fi cauză de infertilitate);
poate duce la pierderea sarcinilor (avorturi repetate)
poate crește foarte rapid în sarcină cu necroză și dureri intense abdominale.

Cum se diagnostichează fibromul uterin?

Fibroamele uterine pot fi diagnosticate la paciente asimptomatice în cadrul evaluărilor ginecologice de rutină, sau la paciente care se prezintă la medic din cauza diferitelor acuze ( durere pelvină, sângerări anormale, etc). Diagnosticul se bazează pe examenul clinic ginecologic dar și pe o serie de investigații paraclinice.

Examenul cu valvele – permite explorarea colului uterin, diagnosticarea fibroamelor cu localizare la acest nivel, aprecierea hemoragiei atunci când este prezentă, etc;
Tușeul vaginal – identifică în general un uter cu dimensiuni crescute, deformat, cu mobilitate redusă, uneori sensibil; de asemenea, apreciază și prezența unor eventuale formațiuni anexiale concomitente.
Ecografia transvaginala – este cea mai importantă explorare paraclinică! Permite identificarea numărului, dimensiunii și a localizării fibroamelor uterine. Alte explorări imagistice (urografie , RMN, CT) sunt mai rar indicate (în cazul sindromului de compresiune la nivel ureteral sau când suspectăm formațiuni canceroase).
Analizele uzuale de laborator – pot fi utile în special pentru a aprecia diferite complicații asociate fibromului uterin (de ex hemograma – utilă în aprecierea gradului de anemie) dar și în pregătirea preoperatorie (în cazurile în care există indicație chirurgicală).
Biopsia endometrială (prin chiuretaj uterin sau histeroscopic) – se recomandă în cazul apariției sângerărilor anormale, având drept scop excluderea diagnosticului de cancer endometrial asociat. În plus, histeroscopia poate aprecia și relația fibroamelor cu cavitatea uterină și, în unele cazuri, excizia fibroamelor uterine.
În cazul în care se intervine chirurgical – examenul anatomopatologic al piesei chirurgicale de miomectomie sau histerectomie permite diagnosticul de certitudine.

SUNTEM SPECIALIȘTI DE TOP ÎN DIAGNOSTICAREA ȘI TRATAREA FIBROAMELOR UTERINE.

Ce complicații poate determina fibromul uterin?

Sângerări uterine anormale, cronice, cu anemie secundară
Hemoragii acute, masive, cu caracter de urgență
Torsionare , cu dureri abdominale acute intense – este cazul fibroamele uterine pediculate
Necroza septica sau aseptica cu dureri intense (inclusiv în timpul sarcinii)
Infertilitate
Avorturi repetate
Poate interfera cu nașterea pe cale vaginală (este cazul celor localizate cervicoistmic)
Fenomene obstructive la nivelul aparatului urinar sau digestiv.
Sarcomatizarea – în cazuri rare, fibromul se poate transforma într-o tumoră canceroasă.

Cum se tratează fibromul uterin?

Dupa ce am evaluat complet pacientele si am ajuns la diagnosticul final urmeaza sa stabilim conduita cea mai potrivita pentru fiecare caz in parte.

Expectativa/monitorizarea – multe dintre pacientele diagnosticate cu fibrom uterin sunt asimptomatice; de aceea, pentru diagnosticul precoce, la aceste paciente, este important consultul ginecologic de rutină. Monitorizarea presupune ca pacienta se va prezenta periodic la medicul ginecolog pentru evaluare, care trebuie să includă obligatoriu consult clinic și ecografie transvaginală. Scopul este să depistăm ritmul de creștere al fibroamelor dar și eventualele complicații. Atenție însă, în timp, unele dintre paciente pot deveni simptomatice, iar conduita medicală se poate schimba.
Tratamentul medicamentos – o serie de tratamente pot fi utilizate pentru simptomele asociate cu fibromul uterin (AINS, COC, progestative, androgeni, agonisti sau antagoniști de GnRH, antiprogesteronice); acestea au în general indicații limitate, eficiență frecvent redusă, deseori sunt grevate de efecte secundare. Uneori pot fi utilizate în pregătirea intervenției chirurgicale.
Embolizarea arterelor uterine – este o procedură angiografică prin care se blochează fluxul sangvin la nivelul aortei uterine; este o opțiune pentru pacientele simptomatice candidate pentru intervenție chirurgicală. Se aplică doar la anumite paciente.
Tratamentul chirurgical –rămâne tratamentul de bază pentru cazurile simptomatice; deși există o serie de variante terapeutice non chirurgicale, în majoritatea cazurilor cu fibroame uterine voluminoase, simptomatice, va fi necesară intervenția chirurgicală. Este practic singura variantă care îndepărtează cauza simptomatologiei.

Aveți nevoie de evaluare genitomamară?
Aveți o problemă de sănătate și vă doriți cea mai bună conduită? Sunteți nesigură de diagnosticele anterioare și aveți nevoie de second opinion?

Fibromul uterin

Este cea mai frecventă formațiune tumorală necanceroasă apărută la femei: