Cancerul ovarian
Cancerul ovarian reprezintă o proliferare exagerată, necontrolată a celulelor de la nivelul ovarelor. Acestea au tendința să invadeze țesuturile sănătoase adiacente și să se extindă la distanță.
Se pare că multe dintre cancerele ovariene debutează de fapt la nivelul celulelor localizate în porțiunea terminală a trompelor uterine. De aceea în cazul histerectomiei cu conservarea ovarelor se recomandă salpingectomia (îndepărtarea chirurgicală a trompelor) în scop profilactic.
Cum se clasifică tumorile ovariene
Tumorile ovariene sunt în marea lor majoritate chistice (adică cu conținut lichidian) și mai rar solide.
Pot fi benigne (necanceroase), maligne (canceroase) sau de graniță (borderline).
În funcție de origine, tumorile ovariene se pot dezvolta de la nivelul epiteliului de suprafață, de la nivelul celulelor germinale sau de la nivelul stromei ovariene.
Tumori ovariene epiteliale – sunt cele mai frecvente tipuri de tumori și se dezvoltă din celulele epiteliale care acoperă suprafața ovarelor. Aceste tumori pot fi benigne, borderline sau maligne.
- Tumorile benigne – afectează ovarele dar nu se extind la distanță;
- Tumorile borderline (cu potențial malign redus) – sunt tumori de granița, care nu afectează stroma ovariană. Dacă se extind în afara ovarelor se implantează la nivelul seroasei peritoneale fără să invadeze organele abdominale
- Tumorile maligne (canceroase) – invadează stroma ovariană, se extind la distanță și pot invada organele aflate la distanță. Marea majoritate a cancerelor ovariene (90%) se dezvoltă de la nivelul epiteliului ovarian și se numesc carcinoame ovariene. Ele pot fi seroase (tipul cel mai frecvent), mucinoase, endometrioide sau cu celule clare.
Tumori germinale – se dezvoltă din celulele germinale ovariene și marea majoritate sunt benigne. Aproximativ 2% dintre cancerele ovariene au origine în celulele germinale și au un prognostic mai bun decât carcinoamele ovariene.
Tumori ovariene stromale – sunt frecvent formațiuni benigne care produc hormoni, cel mai frecvent estrogeni, motiv pentru care pacientele pot prezenta sângerări vaginale anormale. Pot produce și hormoni androgeni cu apariția semnelor de masculinizare. Tumorile canceroase stromale sunt rare și au în general prognostic bun.
Care sunt factorii de risc pentru cancerul ovarian?
Nu este cunoscută cauza care duce la apariția cancerului de ovar. În schimb au fost identificați o serie de factori de risc care se asociază cu apariția cancerului ovarian epitelial:
- Înaintarea în vârstă – riscul de apariție a cancerului de ovar crește odată cu vârsta. Cele mai multe cancere de ovar sunt diagnosticate după vârsta de 60-65 ani;
- Obezitatea – crește riscul de cancer ovarian și prognosticul este mai nefavorabil;
- Lipsa nașterilor (nuliparitatea) sau nașterea la vârste mai înaintate, după 35 ani;
- Terapia hormonală la pacientele aflate în menopauza crește riscul de cancer ovarian;
- Istoricul familial de cancer de sân, cancer ovarian sau colorectal;
- Predispoziția genetică – există o serie de cancere ovariene cu determinism genetic. Cea mai cunoscută este mutația genelor BRCA 1 și 2 – sindromul cancerului ereditar de sân și ovare;
- Terapia infertilității care include FIV;
- Cancerul mamar – dacă pacienta a fost diagnosticată cu cancer lasân are risc mai mare să dezvolte cancer ovarian.
SUNTEM SUPRASPECIALIZAȚI ÎN DEPISTAREA ȘI TRATAREA LEZIUNILOR COLULUI UTERIN.
CANCEROASE SAU PRECANCEROASE.
Depistarea precoce a cancerului de ovar
De cele mai multe ori cancerul ovarian este depistat în stadii avansate. Doar 20% dintre cazuri sunt depistate precoce. Acest lucru se traduce într-o rată a supraviețurii la 5 ani de peste 90%.
Din păcate nu există teste de screening pentru cancerul de ovar.
Depistarea precoce a cancerului de ovar se întâmplă de cele mai multe ori întâmplător. Pacientele sunt asimptomatice și se prezintă la evaluarea ginecologică de rutină.
Deși nu vorbim propriu-zis despre un screening țintit al cancerului ovarian totuși evaluarea ginecologică periodică poate să depisteze prezența unei formațiuni ovariene canceroase la debut la paciente fără niciun fel de simptome ginecologice. Evaluarea periodică include obligatoriu consultul ginecologic, Pap testul și ecografia transvaginală.
Dozarea nivelului sangvin al proteinei CA125 – marker tumoral deseori crescut în cancerul de ovar. Totuși nu poate fi utilizat ca un test fiabil de screening deoarece poate să crească în unele afecțiuni benigne de tipul endometrioză sau boală inflamatorie pelvină. De asemenea nu toate cancerele ovariene asociază nivel seric anormal al CA125.
Cum se manifestă cancerul de ovar?
Nu există simptome specifice cancerului de ovar.
Deseori pacientele acuză tulburări digestive sau la urinat.
În stadiile precoce boala este frecvent asimptomatică; atunci când apar manifestările clinice deseori stadiul bolii este avansat.
Cele mai comune manifestări ale cancerului de ovar includ:
- senzația de balonare;
- durerea pelviabdominală;
- tulburările urinare de tipul polakiurie (micțiuni frecvente) sau imperiozitate micțională;
- constipație;
- dispareunie – dureri la contact sexual;
- tulburări menstruale;
- mărirea de volum a abdomenului;
- scăderea rapidă în greutate.
Tumoră abdominală gigantă suspectă de cancer ovarian
Evaluarea pacientei cu suspiciune de cancer ovarian
În primul rând este necesară evaluarea completă ginecologică
- Anamneza – este foarte important să cunoaștem toate acuzele pacientei. De asemenea este important istoricul medical. Deseori pacientele cu cancer ovarian au o vârstă mai înaintată și afecțiuni medicale asociate. Dar și antecedentele heredocolaterale.
- Consultul clinic ginecologic – ideal efectuat de către ginecologul oncolog;
- Ecografia transvaginală – se efectuează în cadrul consultului și completează examenul clinic ginecologic.
Analizele de laborator – include analizele uzuale de sânge și markerii tumorali (scorul ROMA – CA125/HE4).
Imagistica de stadializare – CT torace/abdomen/pelvis – pentru a identifica extensia bolii.
Alte investigații – în funcție de particularitățile cazului – colonoscopie, RMN, PET-CT.
Diagnostic pentru cancerul de ovar
Diagnosticul precis al cancerului de ovar se realizează cu ocazia intervenției chirurgicale. Formațiunea tumorală este îndepărtată complet și trimisă la examen anatomopatologic în timpul operației.
Care sunt stadiile cancerului ovarian?
Stadiul I – cancerul este localizat la unul sau la ambele ovare;
În Stadiul II – cancerul se extinde în afara ovarelor dar nu în afara pelvisului;
În Stadiul III – cancerul s-a extins în afara pelvisului către cavitatea abdominală sau s-a extins la ganglionii limfatici retroperitoneali;
Stadiul IV – este practic faza cea mai avansată în evoluția bolii cu apariția metastazelor (spre exemplu dezvoltarea cancerului în interiorul ficatului).
Tratamentul în cancerul de ovar
În tratarea cancerului ovarian pot fi utilizate: chirurgia, chimioterapia, radioterapia, terapia biologică țintită.
De cele mai multe ori în practica medicală primul gest terapeutic este reprezentat de intervenția chirurgicală. Aceasta are 3 obiective majore:
- Stabilirea diagnosticului precis (piesa chirurgicală este trimisă la examen biopsic intraoperator),
- Stadializarea bolii (adică să stabilească cât de mult s-a extins boala),
- Îndepărtarea completă a cancerului ovarian (citoreducția completă).
Atunci când suspectăm prezența cancerului ovarian este necesară laparotomia mediană pubo-supraombilicala.
Intervenția chirurgicală presupunde:
– inspecția cu atenție a tuturor organelor abdominale și a tuturor suprafețelor peritoneale;
– prelevarea lichidului de ascită (sau de lavaj peritoneal) pentru examen citologic;
– histerectomia totală cu anexectomia bilaterală (anexă tumorală sau după caz ambele anexe tumorale sunt trimise pentru examen anatomopatologic extemporaneu – adică intraoperator );
– excizia tuturor formațiunilor tumorale peritoneale pelvine sau abdominale (dacă există) astfel încât citoreducția să fie complete (optimală);
– omentectomia – excizia marelui epiploon;
– biopsii peritoneale multiple;
– limfadenectomie pelvină și paraaortică;
– alte tipuri de intervenții în funcție de particularitatea cazului.
În completarea intervenției chirurgicale, în funcție de stadiul bolii pot fi necesare: chimioterapia (uzual), radioterapia, hormonoterapia sau tratamente țintite (de tipul bevazucimab, olaparib, niraparib).
Evoluția și prognosticul în cancerul de ovar
Evoluția postterapeutică a pacientei diagnosticată cu cancer ovarian depinde de mai mulți factori. Cel mai important este stadiul bolii și tipul histologic (cancerele epiteliale sunt evident mai agresive).
Pentru a aprecia prognosticul bolii ne raportăm la un indicator: rata de supraviețuire la 5 ani.
Astfel în cazul carcinomului ovarian diagnosticat în stadiul I, rata de supraviețuire este de peste 90%. În stadiul II aproximativ 70%. În stadiul III aproape 40% în timp ce în stadiul IV supraviețuirea la 5 ani este sub 20%.
Ca urmare diagnosticul cât mai precoce al cancerului ovarian este esențial. Deși nu există metode eficiente de screening, evaluarea ginecologică de rutină poate să facă uneori diferența.
Aveți nevoie de evaluare genitomamară?
Aveți o problemă de sănătate și vă doriți cea mai bună conduită? Sunteți nesigură de diagnosticele anterioare și aveți nevoie de second opinion?
ECHIPA DR. JUMUGA VĂ STĂ LA DISPOZIȚIE!
CU SIGURANȚĂ, CU CALM, CU PROFESIONALISM
Programați un consult:
