De-a lungul vieții majoritatea femeilor experimentează sângerări vaginale anormale; pot fi episoade izolate, minore; alteori pot fi persistente, repetitive, uneori abundente, generând complicații (anemie).
Indiferent că sunt reduse cantitativ sau abundente uneori pot fi semn al unor boli grave, canceroase. De aceea orice pacienta care constată o sângerare vaginală anormală trebuie să se prezinte cât mai repede la medicul ginecolog pentru evaluare.
În mod normal, femeile menstrual active, prezintă în mod regulat, lunar, o sângerare vaginală fiziologică periodică: menstruația. Caracteristicile ciclului menstrual (durata ciclului menstrual, durata și fluxul sângerării menstruale) sunt foarte variate de la pacientă la pacientă: unele paciente prezintă menstruații foarte regulate, la aproximativ 28 zile, alte paciente au menstruații mai neregulate, variind în intervalul 21-35 zile. De asemenea, abundența sângerării menstruale variază foarte mult – unele paciente au menstruații scurte 2-3 zile, cu flux redus, alte paciente au menstruații abundente, cu durata mai mare, de 5-7 zile.
În schimb, la femeile aflate în menopauză, nu mai există sângerări vaginale fiziologice (menstruații).
Există numeroase cauze care pot genera sângerări anormale la o pacientă menstrual activă, de la cele mai inofensive – metroragiile disfuncționale – până la cele mai grave – cancerul de col sau de uter spre exemplu. Cele mai frecvente cauze de sângerare vaginală anormală în această perioada sunt:
Până la proba contrară, orice sângerare vaginală la o pacienta aflată în menopauză, oricât de redusă cantitativ, trebuie considerată suspectă și investigată ca atare! Pe de altă parte nu orice sângerare în menopauză înseamnă cancer. Cele mai frecvente cauze de sângerare vaginală în menopauza sunt:
Orice pacientă care constată apariția unor sângerări vaginale anormale, indiferent de vârstă, trebuie să se prezinte la medicul ginecolog.
Evaluarea medicală va cuprinde obligatoriu:
Poate fi utilă de asemenea și colposcopia – în special dacă pacienta acuză sângerări la contactul sexual, dacă examenul ginecologic depistează prezența unor leziuni la nivelul colului uterin (“rana pe col”) sau dacă examenele locale (Papanicoalou, testarea HPV) sunt anormale.
În funcție de context poate fi necesară efectuarea unui test de sarcină sau dozarea de bHCG din sânge pentru a confirma sau infirma o sarcină. Mai pot fi utile și unele analize de sânge pentru depistarea anemiei (în special în cazul hemoragiilor abundente, persistente) sau pentru identificarea unor tulburări endocrine (de exemplu disfuncții tiroidiene).
Țînând cont de vârsta pacientei, de caracteristicile sângerărilor vaginale dar și de explorările efectuate medicul poate indică, tot în scop diagnostic, practicarea unei biopsii. De cele mai multe ori este vorba despre biopsia de endometru care se realizează ideal prin histeroscopie sau prin chiuretaj uterin. Alteori poate fi necesară biopsia colului uterin, a vaginului sau a vulvei.
Nu există un tratament standard, propriu-zis , al sângerărilor vaginale; elementul central al conduitei medicale este legat de stabilirea cât mai exactă a cauzelor care au determinat apariția sângerărilor.
Astfel, conduita medicală este foarte variată: