1. Fibromul uterin este o tumoră benignă

Prima și cea mai importantă informație pe care trebuie să o știți despre fibromul uterin este că acesta este un tip de tumoare benignă, adică necanceroasă.

Caracterul necanceros nu o plasează în zona afecțiunilor ginecologice de ignorat, deoarece lăsată netratată sau neinvestigată din punct de vedere medical, poate conduce la apariția de complicații care, uneori, pot pune chiar în pericol viața femeii (anemie, durere, necroză septică sau aseptică, etc).

2. Poți avea fibrom fără să știi

O femeie poate avea fibrom/fibroame uterine fără să știe. În acest caz, singura modalitate de a afla că suferă de această afecțiune este controlul ginecologic de rutină. O femeie poate avea doar unul sau mai multe fibroame la un moment dat și pot varia ca dimensiuni de la foarte mici la foarte mari.

Atunci când fibromul se exprimă simptomatologic, femeia poate resimți: abdomen mărit, anemie, oboseală, durere în timpul sexului, durere în partea din spate a picioarelor, durere sau presiune pelviană, presiune asupra vezicii urinare sau intestinelor, dureri lombare.

3. Fibromul uterin nu ține cont de vârstă

Fibroamele pot apărea în continuare și după menopauză, însă riscul scade odată cu vârsta. Fibroamele au nevoie de hormonul estrogen pentru a crește.

După menopauză, nivelul de estrogen al unei femei scade dramatic, ceea ce reduce de obicei riscul de a dezvolta fibroame. În cele mai multe cazuri, fibromul se micșorează și provoacă mai puține simptome la femeile care au ajuns la menopauză.

Este posibil ca femeile care iau terapie de substituție hormonală (THS) în timpul perimenopauzei sau după menopauză să nu observe scăderea intensității simptomelor. Acest lucru se datorează faptului că THS conține de obicei o combinație de estrogen și progesteron, care sunt aceiași hormoni ce permit fibroamelor să crească la femeile mai tinere.

4. Nu toate fibroamele necesită tratament chirurgical

Medicul ginecolog este cel care va lua în considerare mulți factori atunci când decide asupra unui plan de tratament. Unii dintre acești factori includ: dimensiunea fibroamelor, localizarea fibroamelor, vârsta unei femei, simptomele pe care le întâmpină.

Cu excepția cazului în care are simptome, o femeie nu are nevoie, de obicei, de tratament pentru fibrom după menopauză. În cazul în care acestea sunt foarte mari, singurul tratament este cel chirurgical.

Multe femei aleg să întârzie tratamentul chirurgical pentru fibromul lor din cauza tendinței fibroamelor de a se micșora sau de a dispărea după menopauză. Cu toate acestea, este însă important ca pacienta să se adreseze medicului în mod regulat pentru a vedea dacă fibroamele și-au modificat dimensiunile.

Tratamentele pentru fibroame variază, în general, de la o abordare „urmăriți și așteptați” pentru femeile care nu prezintă simptome până la îndepărtarea completă a uterului (histerectomie) la femeile cu simptome severe.

5. Operațiile pentru îndepărtarea fibromului uterin nu înseamnă sfârșitul vieții sexuale

Pentru femeile cu fibroame mari sau care sunt grav afectate de simptomele lor, intervenția chirurgicală este singura opțiune. Histerectomia este intervenția chirurgicală care implică îndepărtarea uterului unei femei.

Dacă femeia se află deja la menopauză sau aproape de menopauză, chirurgii îi pot îndepărta și ovarele. O histerectomie va pune capăt definitiv simptomelor fibromului uterin, ceea ce o face o alegere bună pentru o femeie cu simptome severe și care nu își (mai) dorește copii. În cazul în care femeia nu este la menopauză, medicul chirurg va recomanda efectuarea unei miomectomii (operație de îndepărtare a fibromelor uterine, cu păstrarea integrității uterului).

În prezent, atât histerectomia cât și miomectomia se pot efectua pe cale laparoscopica, ceea ce va pune mai putină presiune pe viața socială și profesională a femeii. Indiferent de tipul de operație ales împreună cu medicul dumneavoastră, după perioada de recuperare, viața sexuala se poate relua fără mari probleme.

Orice simptom apărut la nivelul aparatului genital necesită efectuarea unei consultații la medicul ginecolog. Efectuarea controalelor regulate, în lipsa simptomatologiei, poate conduce la diagnosticarea afecțiunilor în stadiu incipient, fapt ce va necesita un tratament mai simplu sau doar urmărirea în timp a evoluției acestora. Severitatea simptomelor și dimensiunea fibroamelor vor indica întotdeauna alegerea tratamentului optim din varietatea de metode existente.